Biologie
Dintr-un început atât de simplu au evoluat și continuă să evolueze forme nesfârșite, dintre cele mai frumoase și minunate.
— (1859)
Un model a eliminat aproape toate procesele progresive ale îmbătrânirii. Mutațiile somatice au pus totuși capăt experimentului mintal
Modelul nu spune că oamenii pot trăi 194 de ani. El fixează mortalitatea de fond la nivelul vârstei de 30 de ani, exclude aproape toate celelalte mecanisme progresive ale îmbătrânirii și întreabă când ar provoca disfuncția pierderea celulară determinată de mutații în patru țesuturi modelate. Numerele sale mari sunt rezultate condiționale, nu vârste realizabile sau prognoze ale unui tratament.
Un cimitir de balene din adâncul mării este de fapt o arhivă de cinci milioane de ani
Un articol din Nature raportează o concentrație vastă de whale falls și fosile în zona Diamantina din sud-estul Oceanului Indian: cinci comunități moderne de whale fall, sute de rămășițe fosile de balene și datări cu izotopi de stronțiu care ajung la aproximativ 5,3 milioane de ani în urmă. Lucrul frapant nu este că balenele ar fi ales un loc unde să moară sau că o singură catastrofă a creat un cimitir. Evidența indică o arhivă profundă și de lungă durată, construită din morți obișnuite ale balenelor, carcase care s-au scufundat, hrănirea dificilă a balenelor cu cioc, topografia fundului oceanic și condiții de conservare neobișnuit de bune. Deschide o fereastră rară spre ecosistemele de whale fall din marea adâncă; nu înseamnă că marea adâncă este acum cartografiată sau înțeleasă.
Un registru fosil din New Mexico complică ultimul capitol al dinozaurilor
Un studiu din Science redată Membrul Naashoibito din New Mexico în ultimele câteva sute de mii de ani înainte de impactul asteroidului. Asta contează pentru că mare parte din cele mai bune dovezi despre dinozaurii de la sfârșitul Cretacicului vine din zone mai nordice. Noul registru sudic sugerează că vestul Americii de Nord avea încă faune de dinozauri distincte regional aproape de final, nu o singură comunitate uniformă care se stingea lent. Nu dovedește că toate ecosistemele de dinozauri din lume înfloreau până la impact; arată de ce un registru fosil regional poate face o poveste globală prea netedă.
Cintezele zebră tratează chemările ca pe categorii cu sens — dar asta nu este același lucru cu limbajul
Un studiu din Science a testat dacă cintezele zebră doar aud chemări diferite sau dacă își organizează propriul repertoriu vocal în categorii care poartă sens comportamental. În sarcini de discriminare de laborator, păsările au învățat toate cele 11 call-type-uri, au generalizat categoriile la vocalizatori noi și au făcut erori sistematice între chemări folosite în contexte similare mai des decât ar prezice doar asemănarea acustică. Este o dovadă puternică pentru percepție categorială și pentru un tip operațional de sens. Nu este dovadă că cintezele au limbaj asemănător celui uman, sintaxă, cuvinte deschise sau un canal de conversație cu oamenii.
O celulă sintetică ce se hrănește, crește și se divide — un pas serios, dar nu viață construită de la zero
O echipă de la Universitatea din Minnesota raportează o picătură lipidică purtând un genom de aproximativ 90.000 de baze, care se hrănește, își copiază ADN-ul, crește și se divide timp de cinci generații, cu o mutație avantajoasă introdusă de cercetători care se răspândește prin selecție. Este un progres real în construirea celulelor din părți definite și purificate. Dar nu a trecut încă prin peer review; nu își poate produce singură mașinăria proteică și nu își poate susține propriul metabolism; părțile sale sunt molecule biologice purificate, nu substanțe chimice simple asamblate de la zero; iar — în cuvintele autorilor — selecția nu este evoluție darwiniană spontană. Versiunea curată nu este „prima celulă vie construită din materie nevie”.
Caracatițele gigantice din Cretacic ar fi putut fi prădători de vârf — dar dovezile încep cu mandibulele, nu cu monștrii marini
Un articol publicat în Science reexaminează mandibule uriașe ale cefalopodelor din Cretacic și susține că două specii de Nanaimoteuthis erau caracatițe timpurii cu înotătoare, cu dimensiuni estimate de câțiva metri și posibil până la 18,6 m. Uzura puternică a mandibulelor sugerează zdrobirea prăzilor dure; uzura asimetrică poate indica un comportament lateralizat. Este o poveste fosilă spectaculoasă, dar concluzia riguroasă nu este că „krakenul a fost real”: este o reconstrucție bazată pe mandibule, urme de uzură, taxonomie și relații de scară.
O nouă familie de sisteme ghidate de ARN care țintesc ADN — distinctă de CRISPR și încă nu un instrument de editare genetică
Explorând genomi microbieni, cercetătorii au găsit TIGR-Tas, o familie anterior necunoscută de sisteme ghidate de ARN care taie ADN: folosesc o ghidă în două părți și niciun sit PAM, spre deosebire de CRISPR. Au arătat că o versiune poate fi programată să editeze celule umane, dar doar la eficiență scăzută, și au urmărit legăturile evolutive profunde ale familiei cu alte mașini ghidate de ARN. Este o extindere reală a biologiei ghidate de ARN și un posibil punct de plecare pentru instrumente viitoare: o descoperire de știință fundamentală și o probă de concept, nu un editor matur sau o terapie.
Șoarecii modificați au moștenit rezistență la Lyme și au încetat să infecteze căpușe — o probă de concept în laborator, nu o eliberare în natură
Cercetătorii au introdus în șoareci de casă o genă pentru un anticorp anti-Lyme, moștenită apoi timp de generații; provocați cu căpușe infectate, chiar și șoarecii cu o singură copie au rezistat infecției și au încetat în mare parte să transmită bacteria către căpușe noi. Este o probă de principiu pentru imunizarea ereditară a unei specii-rezervor: făcută în șoareci de casă de laborator, nu în șoarecele cu picioare albe care răspândește de fapt Lyme, fără eliberare pe teren și cu ecologia, reglementarea și etica încă deschise. Nu este un gene drive și nu este "Lyme rezolvată".